Skip to content

Impresionismul (1870-1890)

Octombrie 1, 2010

Ce este impresionismul?

Impresionismul este considerata cea mai atractiva perioada din istoria  artei moderne din punct de vedere artistic si e cel mai apreciat curent de catre publicul larg. Seriile  de expozitii, literatura  abundenta pe acest  subiect si vanzarile record sunt dovezi  ale succesului  inregistrat de catre  artistii impresionisti de-a lungul timpului. Caracterizat in principal prin incercarea de a reproduce obiectiv si cu acuratete realitatea vizuala, in functie de efectele efemere ale luminii si culorilor, impresionismul este un curent  aparut si dezvoltat mai ales in Franta, la sfarsitul secolului 19 si inceputul  secolului 20.

Numele curentului

Termenul de “Impresionism” a fost folosit pentru prima data de catre Louis Leroy, critic de arta al timpului, in articolul satiric, “Expozitia  impresionistilor”, publicat in Le Charivari pe 25 aprilie 1874. Pornind de la titlul lucrarii lui Claude Monet, “Impression, soleil levant“, Louis Leroy reda de sub forma unui dialog contradictoriu intre 2 privitori ai lucrarilor  expuse, parerea sa si a publicului, comparand lucrarea lui Monet cu o schita de fundal, fiind mai degraba o versiune neterminata decat o lucrare  finala. (Pentru un extras din articolul lui Louis Leroy in limba engleza, accesati acest link)

Claude MonetImpression, soleil levant, 1872
Sursa: http://www.wikipedia.com

Context istoric

Intr-o atmosfera generala a schimbarii, intrucat Napoleon al 3lea  reconstruia Parisul in urma razboiului Franco-Prusac, Academia de Arte Frumoase (L’Academie des Beaux-Arts) domina scena artistica a Frantei de la mijlocul secolului al 19lea. Academia reprezenta si sustinea  standardele  traditionale ale picturii franceze, atat in ceea ce priveste stilul cat si continutul.  Erau  apreciate subiectele istorice, temele religioase si portretele  (peisajele si natura moarta nu), iar Academia prefera  imaginile  finisate cu atentie si care oglindeau realitatea. Culoarea era sumbra, miscarile  de pensula pierdute, ascunzand personalitatea, emotiile si tehnica  de lucru ale pictorului.

Anual, Academia organiza Salonul de la Paris (Le Salon de Paris), expozitie  jurizata in cadrul careia artistii expozanti castigau premii, primeau  contracte  si isi sporeau prestigiul. Standardele  juriului  reflectau  valorile  Academiei, reprezentate de lucrari ale artistilor precum Jean-Leon Gerome si Alexandre Cabanel.  

Jean-Leon GeromeThe Cockfight, 1846
Sursa: http://www.wikipedia.com
 Alexandre CabanelThe Birth of Venus, 1863
Sursa: http://www.wikipedia.com

Insa unii dintre artistii mai tineri ai timpului pictau intr-o maniera  mai  luminoasa decat cea a predecesorilor lor, extinzand realismul lui Gustave Flaubert  si a scolii Barbizon. Erau interesati mai mult in peisagistica si scene din viata contemporana decat recrearea scenelor istorice. In fiecare an submitau  lucrarile catre Salon doar pentru a le fi respinse in favoarea  lucrarilor triviale, lucrate in stilul cerut.

Un grup de artisti realisti format din Claude Monet, Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley si Frederic Bazille au devenit prieteni si au inceput sa picteze impreuna. Li s-au alaturat curand Camille Pissarro, Paul Cezanne si Armand Guillaumin.

In anul 1863, juriul Salonului de la Paris a respins lucrarea Mic dejun pe iarba (Le dejeuner sur l’herbe) a lui Edouard Manet, deoarece  aceasta surprindea o femeie nud si 2 barbati imbracati in timpul unui picnic. In timp ce Salonul accepta nuduri ca parte a unor  lucrari  istorice sau alegorice, juriul l-a condamnat pe Manet pentru  plasarea  unui nud realist intr-o scena contemporana. Respingerea drastica a lucrarii  lui  Manet, precum si numarul crescut al lucrarilor respinse in acel an, au condus  la cresterea tensiunii dintre tinerii artisti francezi.

Edouard ManetLe dejeuner sur l’herbe, 1862-1863
Sursa: http://www.edouardmanet.com/theframe.html

Vazand lucrarile respinse in 1863, Napoleon al 3lea a decis sa lase  publicul  larg sa jurizeze lucrarile in cauza, si astfel a fost organizat Salonul Refuzatilor (Le Salon des Refuses). In timp ce multi privitori au fost  prezenti  doar pentru amuzamentul propriu, Salonul Refuzatilor a atras  atentia  asupra  existentei unei noi tendinte in arta, ajungand sa aiba  mai multi vizitatori  decat Salonul de la Paris.

Petitiile artistilor de a fi organizate noi expozitii in cadrul  Salonului  Refuzatilor, din 1867 si 1872, au fost respinse. Ca urmare, in a doua  jumatate  a anului 1873, Monet, Renoir, Pissaro si Sisley au organizat  Societatea Cooperativa Anonima a Artistilor Pictori, Sculptori si Gravori (Societe Anonime Cooperative des Artistes Peinteurs, Sculpeurs, Graveurs) cu scopul de a-si expune lucrarile in mod independent. Era de asteptat ca membrii Asociatiei, care curand ajunsesera sa ii includa si pe Cezanne, Berthe Morisot si Edgar Degas, sa renunte la participarea la Salon. Organizatorii au invitat si alti artisti ai timpului si curentului sa li se alature  in cadrul expozitiei inaugurale, inclusiv pe batranul Eugene Boudin (al carui exemplu il convinsese cu ani in urma pe Monet sa picteze in aer liber). Un alt pictor care a avut o mare influenta asupra lui Monet si a prieteneilor  lui, Johan Jongkind, a refuzat sa participe, asemenea lui Manet. In total, 30 de artisti au participat la prima lor expozitie, care a avut loc in aprilie 1874, in studioul fotografului Nadar. Raspunsul criticilor a fost contradictoriu, Monet si Cezanne fiind cei mai aspru criticati. Criticul si umoristul Louis Leroy, in articolul sau satiric scris in Le Charivari in urma expozitiei, a declarat ca lucrarea Impression, solei levant a lui Monet nu era decat o schita, care cu greu ar putea fi considerata o lucrare terminata.

Termenul de “Impresionisti“ a castigat teren rapid in ochii publicului. A fost acceptat si de catre artisiti insisi, desi erau diferiti in stil si temperament, dar uniti prin spiritul de independenta si rebeliune. Au expus  impreuna de 8 ori intre 1874 si 1886.

Tehnica impresionista

Stilul impresionist este reprezentat de miscari scurte ale pensulei, subtiri, abia vizibile, prind  surprinderea  calitatilor  schimbatoare  ale luminii  (deseori accentuand efectele trecerii timpului), includerea miscarii ca si element crucial al experientei si perceptiei umane si unghiuri de reprezentare  neobisnuite.

Fiind priviti ca si radicalisti ai timpului lor, impresionistii timpurii au incalcat  multe din regulile picturii academice. Au inceput prin a acorda o importanta  crescuta culorii in locul formei. Mai mult, impresionistii au descoperit ca efectele efemere ale luminii pot fi surprinse mult mai  bine  pictand in aer liber (en plein air). Pictand scene realiste ale vietii moderne, ei redau efecte vizuale de ansamblu in locul detaliilor, ilustrate anterior in compozitii precum natura moarta, portrete sau peisaje pictate in studio. Folosind  miscari “neterminate” ale pensulei, culori diluate dar si culori  pure, nediluate, ei reuseau sa recreeze senzatia din ochiul  privitorului  mai degraba decat recrearea subiectului in sine.

Sintetizate mai jos sunt cateva dintre caracteristicile tehnicii impresioniste:

  • Miscari scurte si groase ale pensulei sunt folosite pentru a captura  esenta subiectului mai degraba decat detaliile. Vopseaua este adesea aplicata prin tehnica impasto (culoarea  nediluata  este aplicata intr-un strat gros, fiind adesea amestecata cu alte  culori direct pe panza, pentru a obtine nuantele dorite).
  • Culorile sunt aplicate una langa alta pe panza cu minimum de amestec  posibil. Amestecul culorilor are loc prin efectul optic din ochiul  privitorilor.
  • Nuantele de gri si culorile inchise sunt obtinute  prin amestecul  culorilor complementare. In cadrul  Impresionismului  pur, folosirea  vopeselei negre era evitata.
  • Straturi successive de vopsea diluata sunt aplicate fara a astepta  uscarea lor, producand un efect de difuzare a culorilor.
  • Artistii practicau pictura in timpul serii pentru a captura  efectele  luminii la apus.
  • Pictura impresionista nu exploateaza  transparenta  straturilor  subtiri  de vopsea, pe care artistii predecesori le construiau cu migala  pentru producerea efectelor. Suprafata unei lucrari impresioniste este de obicei opaca.
  • Este evidentiata lumina naturala. Atentie  sporita  este  acordata  reflectiei  culorilor de la obiect la obiect.
  • In picturile realizate in aer liber (en plein air), umbrele sunt ilustrate  continand  reflectii ale cerului pe suprafete, dand un aer de prospetime  si deschidere ce nu caracteriza picturile anterioare.

Pictorii au folosit  aceste  tehnici  de-a lungul  intregii  istorii, insa  impresionistii  au fost cei dintai care le-au folosit imrepuna si cu indrazneala. Predecesori care au facut uz de tehnici impresioniste ii include pe: Frans Hals, Diego Velázquez, Peter Paul Rubens, John Constable si J. M. W. Turner.

Pictori  francezi  care au pregatit  calea  impresionistilor  ii includ  pe romanticul  Eugène Delacroix, liderul miscarii realiste, Gustave Courbet, si pictorii  scolii Barbizon, precum Théodore Rousseau. Impresionistii au avut  multe de invatat din lucrarile lui Jean-Baptiste-Camille Corot si ale lui  Eugène  Boudin, care au pictat natura intr-un  stil  apropiat  Impresionismului.

Artistii impresionisti au beneficiat de introducerea culorilor pre-amestecate  si ambalate in tuburi,  ceea ce le permitea sa lucreze intr-un  mod  spontan, atat in studio cat si in aer liber. Anterior, pictorii  isi  fabricau  singuri vopselele, amestecand si pulverizand pigmenti uscati cu ulei de in si care  erau depozitate in vezici animale.

Continut si compozitie

Anterior curentului Impresionist, pictorii, in special cei olenadezi ai secolului  al 17lea, precum Jan Steen, si-au concentrat  atentia  asupra  unor  subiecte  obisnuite, insa abordarea lor in ceea ce priveste compozitia era traditionala.  Isi organizau compozitia in asa fel incat subiectul principal capta  si directiona toata atentia privitorului. Impresionistii au avut o abordare  mai relaxata in ceea ce priveste granitele dintre subiect si fundal, ceea  ce a condus adesea la formarea unui efect fotografic, o parte a unei  realitati  mai largi, surprinsa ca din intamplare. In acea perioada, fotografia  prindea popularitate si au fost introduse  camerele foto portabile. Fotografia  i-a insiprat pe impresionisti sa captureze momentul, nu in lumina  trecatoare a unui peisaj, ci in viata de zi cu zi a oamenilor.

Curentul impresionist poate fi vazut in parte ca o miscare reactionara a artistilor impotriva nasterii fotografiei. Initial, prezenta fotografiei parea a submina abilitatea pictorilor de a reda natura si de a oglindi realitatea. Atat pictura portretistica cat si cea peisagistica se dovedeau a fi cumva  deficiente si lipsite de adevar, pe cand fotografia producea imagini intr-un  mod  mult mai eficient si fidel.

In ciuda acestora, fotografia i-a inspirat pe artisti ca caute si alte mijloace de exprimare artistica. Si mai degraba decat sa concureze cu fotografia in emularea realitatii, artistii s-au concentrat asupra dezvoltarii unei noi forme de arta, care sa exprime perceptia lor asupra naturii.

Reprezentanti

Monet, Sisley, Morisot si Pissarro pot fi considerate cei mai “puri” impresionisti, in incercarea de a reda o arta spontana, plina de lumina si culoare. Degas a respins aceasta conceptie, deoarece  considera  mai  importanta  forma asupra culorii si nu simpatiza practica de a picta in afara studioului. Renoir a intors si el spatele impresionismului in anii 1880 si nu a revenit  niciodata cu aceleasi devotament asupra ideilor acestuia. Edouard  Manet, in ciuda rolului sau de lider al grupului, nu a abandonat  niciodata folosirea culorii negre in picturile sale si nu a participat  niciodata la expozitiile impresionistilor. A continuat sa submiteze  lucrari  catre Salon, unde Cantareata spaniola (Spanish Singer) a castigat o medalie  clasa a 2a in 1861, incurajandu-i si pe alti artisti sa faca acelasi lucru, intrucat  considera Salonul ca fiind “adevaratul campul de batalie” si in care se  putea construi o reputatie.

Edouard Manet – Spanish Singer, 1860
Sursa: http://www.artchive.com

Mai jos se gasesc, in ordine alfabetica, cei mai importanti reprezentanti ai acestui  curent, precum si  cate o opera reprezentativa a lor. Biografiile  acestora vor fi adaugate in sectiunea de Mari Artisti:

  • Frédéric Bazille (1841–1870)
Paysage au bord du Lez, 1870, Minneapolis Institute of Art
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Gustave Caillebotte (care, fiind mai tanar decat ceilalti, si-a reunit  fortele  cu ei la mijlocul anilor 1880) (1848–1894)
Paris Street, Rainy Day, 1877. Art Institute of Chicago
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Mary Cassatt (nascuta in America, a trait in Paris si a participat la 4 expozitii  impresioniste) (1844–1926)
Lydia Leaning on Her Arms (in a theatre box), 1879, Nelson Gallery-Atkins Museum, Kansas City
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Paul Cézanne (desi s-a desprins ulterior de grupul impresionistilor) (1839–1906)
The Abduction, 1867, Fitzwilliam Museum Cambridge, England 
Sursa: http://www.fitzmuseum.cam.ac.uk
  • Edgar Degas (un realist care a dispretuit termenul de impresionist, dar este considerat unul, datorita loialitatii sale fata de grup) (1834–1917)
 
Edgar Degas, L’Absinthe, 1876, Musée d’Orsay, Paris
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Armand Guillaumin (1841–1927)
 
Sunset at Ivry (Soleil couchant à Ivry), 1873, Musee d’Orsay, Paris
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Édouard Manet (care nu s-a caracterizat ca fiind un impresionist, dar este considerat ca fiind unul) (1832–1883)
 
Olympia, 1863, Musee d’Orsay, Paris
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Claude Monet (cel mai prolific impresionist si care intruchipeaza in modul cel mai clar estetica curentului) (1840–1926)
The Cliff at Étretat after the Storm, 1885, Clark Art Institute, Williamstown, Massachusetts
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Berthe Morisot (1841–1895)
The Harbor at Lorient, 1869, National Gallery of Art, Washington, D.C.
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Camille Pissarro (1830–1903)
Hoarfrost, 1873, Musee d’Orsay, Paris
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Pierre-Auguste Renoir (1841–1919)
Dance at Le Moulin de la Galette (Bal du moulin de la Galette), Musée d’Orsay, 1876
Sursa: http://www.wikipedia.com
  • Alfred Sisley (1839–1899)
 
View of the Saint-Martin Canal, Paris, 1870, Musée d’Orsay
Sursa: http://www.wikipedia.com 

Intre artistii grupului de impresionisti (mai putin Bazille, care a murit in Razboiul Rranco-Prusac in 1870) au existat diverse tensiuni de-a lungul  timpului. Cezanne, urmat mai apoi de Renoir, Sisley si Monet, au renuntat la expozitiile  de grup in favoarea submiterii lucrarilor catre Salon. S-au iscat  dezacorduri si de la acceptarea lui Guillaumin in cadrul grupului, favorizata  de catre Pissarro si Cazanne, dar care a intalnit opozitie din partea lui Monet si  Degas, ce il considerau nedemn. Degas a invitat-o pe Mary Cassatt sa expuna  in cadrul expozitiei din anul 1879, si a marit si mai mult tensiunea  din cadrul grupului insistand asupra incluziunii lui Jean-Francois Raffaelli, Ludovic  Lepic si a altor realisti care nu reprezentau practicile realiste, determinandu-l  pe Monet sa declare in anul 1880 ca grupul  impresionistilor deschidea usile tuturor amatorilor. Pissarro a fost  singurul artist care a expus in cadrul tutror celor 8 expozitii impresioniste.

Artistii impresionisti au avut parte de putine recomense banesti de pe urma  expozitiilor, insa arta practicata de ei a castigat gradual acceptanta si sustinerea  publicului. Un rol important in acest sens l-a jucat  dealerul  Durand Ruel care s-a preocupat continuu pentru ca opera impresionista sa ajunga in fata publicului, aranjand expozitii in Londra si New York. Desi Sisley  a murit in saracie in 1899, Renoir a cunoscut un mare success in cadrul Salonului in 1879. Siguranta financiara a fost castigata de catre Monet la inceputul anilor 1880 si de catre Pissarro la inceputul anilor 1890. In acei ani tehnica impresionista devenise deja ceva comun in cadrul Salonului.

Voi reveni cu un alt post referitor la o serie de carti si filme  despre  impresionism si reprezentantii importanti ai curentului.

Pentru varianta scurta a toate celor de mai sus, puteti accesa sectiunea „10 lucruri pe care ar trebui sa le stii despre…”, in cazul de fata Impresionism.

Surse:

Anunțuri

From → Impresionism

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: